T. I. (internată în Centrul de Servicii Sociale ”Sf. Maria”, Bucureşti)

08 Jul T. I. (internată în Centrul de Servicii Sociale ”Sf. Maria”, Bucureşti)

SURSA: Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

www.mpublic.ro

Citatele sunt redate intocmai, cuvant cu cuvant, fara nici o cosmetizare,  din discutiile purtate cu investigatorul.

 

(a) Date de identificare:

Minora, în vârstă de 10 ani şi aflată în clasa a treia, s-a născut în Bucureşti. Părinţii s-au despărţit atunci când ea avea 7 ani, instanţa de judecată luând decizia de a o încredinţa tatălui. Din relatările, destul de confuze şi sumare, ale minorei rezultă că mai are două surori – una ”bună” şi alta vitregă, aflate ambele în îngrijirea mamei, care s-a recăsătorit cu un alt bărbat. Nici-unul dintre părinţi nu s-a preocupat de situaţia ei şcolară, astfel că nu au înscris-o la şcoală, minora începând anii de şcoală numai o dată cu internarea ei în cadrul Centrului de Servicii Sociale ”Sf. Maria”:

Investigatorul – Ce poţi tu să îmi spui despre tine? Am înţeles că ai 10 ani. De unde eşti? Din Bucureşti? Minora – Sunt din Bucureşti. I. – În ce clasă eşti? M. – În a treia. I. – Despre părinţii tăi ce poţi să-mi spui? Despre mama, despre tata? Cum sunt ei? M. – Mama s-a despărţit de tata. I. – Câţi ani aveai tu când s-au despărţit ei? M. – Mmmm… şapte. I. – Ştii care a fost motivul pentru care s-au despărţit? Ştii de ce? M. – Nu. I. – Şi tu cu cine ai rămas? Cu mama sau cu tata? M. – Cu tata. Bine, mama mai vine să mai mă ia, dar tati nu mă lasă. I. – De ce crezi că nu te lasă cu mama? M. – Pentru că nu o suportă. I. – De ce crezi că nu o suportă tata pe mama? M. – ….(tace). I. – Crezi că mama îl înşela pe tata? M. – Nu! I. – Fraţi mai ai? Fraţi sau surori? M. – Am o soră. I. – Şi ea este tot aici la Centru? M. – Nu, este în altă parte. Este acasă la mama. I. – Dar de ce crezi că pe sora respectivă a luat-o mama şi pe tine nu? Povesteşte-mi cum s-au petrecut lucrurile. M. – Ea nu stă acasă cu tata. I. – Mama? M. – Da. Şi ea mi-a spus că mai are un copil. I. – Aha, după ce s-au despărţit l-a făcut mama. E sora ta vitregă. Şi tu o cunoşti? Ai fost, ai văzut-o? Ştii câţi ani are? M. – Nu. I. – Mama s-a recăsătorit după aia? M. – Da, prima dată cu tata, dar după aia cu altcineva. I. – De când ai început tu să mergi la şcoală? Erai acasă sau erai aici? M. – Aici, acasă n-au apucat să mă înscrie la şcoală. M-au adus aici, am mai stat câteva săptămâni şi abia după aceea am început şcoala, în clasa întâi. Dar, mamaie, bunica mă puneau să fac liniuţe şi am făcut liniuţe, bastonaşe. I. – Şi cu şcoala cum merge? M. – Bine. I. – Ai note mari? M. – Nu prea. I. – De ce? Ce nu-ţi place ţie la şcoală? M. – Mie îmi place totul, dar mai mult dintre materii îmi plac: ştiinţe, civica, româna, mate, sport şi lectură… şi religie. I. – Cam ce note ai aşa, în medie? M. – Foarte bine la religie, la sport tot foarte bine şi în rest am numai note proaste. Bine, am note proaste mai multe. Dar în clasa întâi am avut foarte bine pe linie. I. – Şi ce s-a întâmplat din clasa întâi? M. – Da, am terminat clasa întâi şi după aceea am intrat în a doua. I. – Şi în a doua de ce nu ai mai avut aşa foarte bine pe linie? M. – … (tace).”

(b) Climatul familial:

Din informaţiile oferite de minoră rezultă că aceasta locuia, înainte de internarea la Centrul ”Sf. Maria”, într-o singură cameră împreună cu tatăl său, într-o casă formată din 3 camere plus dependinţe, unde mai locuiau bunica, unchiul, mătuşa, un văr şi o verişoară în vârstă de 11, respectiv 9 ani. Atât unchiul, cât şi mătuşa împreună cu copiii (verişoara şi verişorul minorei) se află, în prezent, în Spania la muncă. Tatăl minorei, muncitor necalificat, se află din anul 2007 în închisoare, fiind condamnat pentru abuz sexual comis asupra minorei. Mama, recăsătorită, se ocupă cu cerşitul. Situaţia materială a întregii familiii este modestă, dar satisfăcătoare, minora declarând, de exemplu, că nu s-a întâmplat nicodată, înainte de internare, să nu aibă suficientă mâncare. În acelaşi timp, ea afirmă că se simţea ocrotită şi în siguranţă în cadrul familiei, deşi modul în care o spune pare mai puţin credibil:

”Investigator: Dar unde locuiaţi voi în Bucureşti? Minora: La Dorobanţi. Şi mai stau acolo. I. – Şi locuinţa cum e? Aveţi toate condiţiile? Aveţi apă, aveţi apă caldă, aveţi gaze? M. – Da. I. – Câte camere? M. – Mmmm… să spun… cred că… da, trei camere. I. – Şi tu ai ajuns aici la Centru în 2007, nu? M. – Da. I. – Ce s-a întâmplat de ai ajuns aici? Ai rămas cu tata, nu? M. – Da, mătuşa a plecat în Spania, iar bunica a fost la spital, a dus-o tata la spital. I. – Altfel locuiaţi cu toţii în aceeaşi casă? M. – Da. I. – Cu unchiul, cu mătuşa, cu bunica şi cu tata, nu? M. – Da, şi cu verişorii mei. I. – Deci în total cam câţi eraţi? M. – Şapte. I. – Câţi verişori eraţi? M. – Cu mine fac trei. Dar ei acuma sunt în Spania. I. – Toţi sunt plecaţi în Spania? Şi mătuşa şi verişorii? M. – Decât mătuşa, verişorii mei şi unchiul. I. – Aha! Şi bunica e la spital. M. – Nu, bunica e acuma singură acasă. I. – Tata unde e? M. – He…, la puşcărie… I. – Dar din punct de vedere material vă ajungeaţi cu banii? M. – Da. Păi mătuşa mea lucrează… şi tata. I. – Tata ce lucrează? M. – Nu ştiu că l-am văzut într-o zi cărând saci. Bunica nu lucrează. I. – Da, că bunica e în vârstă. Dar s-a întâmplat vreodată să nu aveţi ce să mâncaţi? M. – Nu. Avem ce să mâncăm, avem! Că are mătuşa mea bani, că ea mai lucrează, are serviciu. Şi unchiul meu lucrează. I. – Ştii ce anume lucrează mătuşa, unchiul? M. – Nu ştiu. I. – Dar câţi ani are tata ştii? M. – Nu, că nu l-am întrebat. Adică nu i-am întrebat pe toţi… I. – Dar tata, unchiul, mătuşa te-au lăsat singură acasă pentru mai multe zile? M. – Nu. I. – Tot timpul a fost un adult cu tine? M. – Da. Atuncea am rămas eu, bunica şi tata. În rest erau plecaţi. Şi acuma a rămas decât bunica mea singură acasă. Se întoarce tocmai pe întâi iunie. I. – Cine? M. – Mătuşa. I. – Dar tu aşa în general, în familie, cu tata, cu mătuşa, te simţeai ocrotită, te simţeai protejată, te simţeai în siguranţă? M. – Mă simţeam şi protejată şi în siguranţă”.

(c) Relaţiile cu tatăl:

Minora apreciază că tatăl său se purta frumos cu ea, îi cumpăra haine, jucării şi dulciuri şi, uneori, îi serba ziua ei de naştere. Totuşi sentimentele minorei par ambivalente, ea apreciind că, adeseori, tatăl ei, care consuma frecvent băuturi alcoolice, avea un comportament agresiv, intrând în conflict cu vecinii sau cu ceilalţi membri ai familiei. În plus, nu întotdeauna a simţit că tatăl o iubeşte cu adevărat, deoarece se purta, de multe ori, urât cu ea:

I. – Existau sau nu certuri în familie? M. – Da, se mai bătea cu unchiul meu. I. – De ce? M. – Nu ştiu din ce cauză. I. – Dar cu tata se certa sau doar cu unchiul? M. – Nu, decât cu unchiul. Bine, şi cu mătuşa mea şi cu bunica şi atâta şi cu alţi vecini. I. – Cu vecinii se certa? M. – Da. I. – Mama? M. – Nu, tata. I. – Dar ce le zicea, de ce se certau? M. – Nu ştiu! I. – Dar tata bea aşa în mod frecvent? Bea mult? M. – Da. I. – Se îmbată des? M. – Da. I. – Dar ceilalţi? Mătuşa, unchiul, ei cum se purtau cu tine? M. – Bine. I. – Tata era singurul care se purta urât cu tine? M. – Da. În rest nimeni. I. Poţi să mai îmi spui şi altceva despre cum se purta tata cu tine? M. – Mai demult am fost cu tati în Cişmigiu, ne-am dat cu barca, mi-a luat un costum. Totuşi, mama mă iubeşte mai mult. Mă întreabă de fiecare dată ce să-mi ia, că mai primesc şi alocaţie şi mi-am luat dulciuri, jucării. Acasă am un teanc de jucării şi de haine. I. – De la mama sau de la tata? M. – De la mama. Bine, acasă la tata, am puţine, dar la mama am multe. I. – Dar înainte să ajungi aici la Centru, tu te mai duceai pe la mama? M. – Da, mă ducea tati. I. – Cam cât de des te ducea? O dată pe săptămână sau…? M. – O dată, o dată, decât o dată, atâta. M-a întrebat dacă vreau la mama şi i-am spus că da. I. – Şi el cum a reacţionat? M. – I-a venit să plângă, îi venea să plângă. I. – Dar tu, aşa, simţeai că tata te iubeşte? M. – Da, bine, uneori nu mă iubea, uneori mă iubea. Ne-am jucat cu verişorii mei şi cu tata, ne-am alergat. I. – Dar ştii ce nu am înţeles eu, de ce nu ai rămas cu mama şi a trebuit să rămâi la tata? M. – Nu ştiu. Eu trebuia să rămân, de obicei, la amândoi, dar nu ştiu din ce cauză s-au despărţit. I. – De obicei după o despărţire copiii rămân mai degrabă cu mama şi de asta te întrebam. M. – Da, ştiu. I. – Uneori tata se purta frumos cu tine, nu? M. – Da. I. – Zilele de naştere ţi le serba? M. – Da. I. – Îţi aduci aminte cum a fost ultima zi de naştere pe care ţi-a aniversat-o? M. – Mdaa… I. – A chemat prieteni de-ai tăi? M. – Da, dar cadouri n-am primit. I. – Nu ai primit de la tata? M. – Nu, de la prietenii mei.”

Deşi conştientizează faptul că tatăl său a agresat-o sexual şi se teme de el, minora pare, totuşi, ataşată afectiv de acesta:

I. – Tu îi mai scrii lui la puşcărie? M. – Nu. I. – Dar acum ce simţi aşa pentru el, pentru ce ţi-a făcut? M. – … .Nimic. I. – Îţi pare rău că e la puşcărie sau crezi că acolo îi este locul pentru ce ţi-a făcut? M. – … ..Îmi pare rău. I. – Îţi pare rău? M. – Da. I. – Că e la puşcărie? M – …(tace). I. – Ai vrea să locuieşti din nou cu tata? M. – Da, dar aş vrea la vecina mea că m-am împrietenit cu ea. I. – Nu ai vrea să locuieşti cu tata? M. – Nu, mi-e frică să rămân singură cu el şi mai bine mă duc acolo la vecina mea. I. – De ce crezi tu că tata ţi-a făcut răul ăsta? M. – Pentru că s-a îmbătat şi de aia şi cred că era şi nervos. I. – Că ai fost la ziua prietenei şi că nu l-ai ascultat, să nu te duci? M. – Da.”

(d) Date privind abuzul sexual:

Referindu-se la abuzul sexual comis de tată asupra sa, minora se arată destul de confuză, evitând să ofere detalii concrete şi limitându-se doar să evidenţieze în linii mari ceea ce s-a întâmplat în realitate. Din spusele ei, rezultă că atunci când ea avea vârsta de 7 ani tatăl său, aflat sub influenţa alcoolului, a agresat-o mai întâi fizic – pe motiv că a încălcat interdicţia impusă de el ca minora să nu participe la ziua de naştere a unei vecine, apoi a abuzat de ea sexual. Cei care au anunţat organele abilitate (poliţia) au fost vecinii. Deşi i-a povestit tot ceea ce i s-a întâmplat, bunica minorei a refuzat să creadă în veridicitatea relatărilor acesteia:

”Investigatorul – Tatăl tău de ce este la puşcărie? Te-a agresat, nu? Poţi să-mi spui cum? Minora – Mi-a spus să nu mă duc la ziua lu’ vecina mea, că a fost ziua ei şi am vrut să mă duc şi eu, şi m-am dus, că doar el se ducea să bea… Şi eu m-am dus la ziua ei, atunci era noapte… şi eu am fost şi… îîî… tata venise acasă… I.: – După ce a băut, nu? M. – Da. Şi l-am luat şi pe Pichi. I. – Cine e Pichi? M. – Căţelul meu. Şi eu mă jucam cu prietena mea Alexandra şi atunci tata m-a chemat şi mi-a tras o palmă. I. – Aşa din senin? M. – Da. Şi mi-a curs sânge din nas. Şi atunci au venit vecinele mele, am stat întinsă pe bancă şi mi-am pus ceva, un şerveţel la nas. După aceea, tata m-a trimis sus. I. – Sus unde? M. – În cameră. Şi atunci s-a întâmplat. I. – Mai ţii minte câţi ani aveai tu când s-a întâmplat chestia asta? M. – Şapte. Iar mătuşa mea se afla în Spania. I. – Şi de atunci s-a mai repetat? M. – Nu, nu a fost decât o dată, atât. I. – Aşa şi ce s-a întâmplat mai departe? M. – A venit o vecină de-a mea care ţine mult la mine. I. – Şi ce ţi-a zis vecina? M. – Să mă duc să mă spăl. Mi-am făcut baie, după aceea m-am întins în pat şi am dormit. Şi l-a adus şi pe Pichi, dormea cu mine. I.– Cum ai ajuns aici la Centru? M. – A sunat la Poliţie. I. – Vecina? M. – Da. M-a întrebat ce s-a întâmplat şi i-am povestit şi s-a dus la vecinul meu. I. – La soţul ei? M. – Nu. I. – Aha, la alt vecin? M. – Da, care stă la etajul unu. I. – Aşa, şi a povestit unui vecin, nu? M. – Da, şi a sunat la Poliţie şi a venit o fată Marcela, prietena unei doamne care locuieşte aici. M-a luat de acolo şi am venit aici. Prima dată mi se pare că am fost în Direcţie şi după aceea aici. I. – Şi ai dat declaraţie la Poliţie? M. – Da. Bine, a dat altcineva. I. – Cine a dat? M. – Vecina că era acolo când a venit şi m-a dus la spital. I. – Şi la spital ce ţi-au zis? Ţi-au făcut un control, nu? M. – Da, după aia am fost la spital, la doctor, tot cu vecinele mele şi cu o prietenă de-a mea, Alexandra. Şi m-a controlat că mi-a curs sânge. I. – Şi tata de ce stă la puşcărie? Pentru chestia asta? M. – Da. I.– Mamei i-ai povestit? M. – Nu. Bunica mea a sunat-o pe mătuşa şi de atunci s-a întors mătuşa mea din Spania. Iar bunica mea spunea că bag numai minciuni, dar eu nu bag minciuni! I. – Bunica nu te crede? M. – Nu, îl crede pe tata. I. – Şi tata ce zice? M. – A spus că n-a făcut nimic rău.”

Este de menţionat, totuşi, faptul că minora se contrazice, afirmând, pe de o parte, că a fost violată doar o singura dată, iar pe de alta parte, afirmă că faptele incriminate s-au mai repetat şi altădată. Pe de altă parte, ea declară că a fost supusă unui contact sexual ”genital”, pe când în realitate a fost victima unei relaţii sexuale anale. Este dificil însă a a considera că e vorba de o dezinformare premeditată, fiind mai plauzibil a crede că minora, însăşi, nu conştientizează foarte bine ceea ce i s-a întâmplat, neavând nici discernământul necesar pentru aceasta:

Investigatorul – Dar tata ţi-a dat indicii că ar fi vrut mai demult să facă chestia asta sau…? M. – Nu. I. – A fost doar o chestie de moment, să zic? M. – Da, din cauza băuturii, că băutura te agită. I. – Dacă ai fi acuma faţă în faţă cu tata ce i-ai spune? M. – … … Să nu mai se repete problema asta. I.– Şi ţie ţi-e teamă că s-ar putea să se repete, dacă te-ai întoarce? M. – …(tace) I. – De ce crezi asta? M. – Nu ştiu, că s-a mai întâmplat (subl. ns.) chestia asta. I. – Crezi că dacă s-a întâmplat o dată sau de două ori, se poate întâmpla mereu? M. – Da. I. – Şi violul ăsta cum s-a întâmplat? A fost viol obişnuit sau viol anal? M. – … … Cred că obişnuit (subl. ns.: psihologul Centrului a informat investigatorul că a fost vorba de un contact anal).”

(e) Informaţii cu privire la alte forme de abuz (abuzul fizic):

Minora declară că nu au fost rare cazurile în care tatăl său a pedepsit-o fizic pentru motive puţin importante (de exemplu, pentru faptul de a-i fi încălcat diferite interdicţii – să nu iasă din casă, să vină imediat când este chemată etc.):

”I. – Dar aşa, în rest, tata cum se purta cu tine? Te mai pedepsea, te mai bătea? M. – Da. I. – De ce crezi? Sau când anume? Dă-mi nişte exemple. M. – Am fost.. ăă…, l-am scos pe Pichi la plimbare şi la un moment dat m-a strigat şi nu m-am dus. Şi eu am crezut că vrea să-mi spună ceva, dar avea un băţ şi m-a bătut cu el. I. – Te-a mai bătut şi în alte situaţii? M. – Da, m-a bătut de mai multe ori. I. – Mai dă-mi aşa două-trei exemple. M. – M-a trântit în pat… bine, atunci era bunica mea… I. – Te-a trântit în pat şi …? M. – … … a continuat să îmi deie şi cu şutu’, cu piciorul. I. – Unde te lovea cu piciorul? Peste tot? M. – Nu, decât la fund. Şi de atunci nu m-a lăsat în pace…(subl. ns.: deşi se referă la abuzul fizic, minora pare să vizeze, în acest context inclusiv agresarea ei sexuală de către tată).”

(f) Aspiraţii ale minorei pentru viitor:

Minora declară că doreşte să fie eliberată din Centru. Deoarece este conştientă de faptul că nu se poate întoarce acasă şi nici cu mama sa nu îşi doreşte să mai fie, ar vrea să fie încredinţată unei vecine care s-a ataşat afectiv de ea (probabil cea care a anunţat autorităţile despre abuzul sexual comis asupra minorei):

I. – Şi tu aicea cam cât o să mai stai, în Centru, ştii? M. – Nu, că o să se facă o anchetă la o vecină de-a mea. I. – Dar nu poate mama să te ia? M. – Nu, că mama nu ştie cum să ajungă, că ea este cu cerşitu’. I. – Aha, cerşeşte. Şi mama unde stă? Are locuinţă ca să poată să te ia? M. – Nu, nu. Când e iarnă rău stă la cortul de ţigani şi eu nu suport. I. – Şi ce spuneai tu de vecina asta că o să se facă o anchetă socială? M. – Da, ca să mă ia acasă. I. – Ea vrea să te ia? M. – Da, că ea ţine mult la mine.”

No Comments

Post A Comment